Cum devii rege? • De ce regele nu are voie să fie prea înţelept? De fapt, de ce poartă regii coroană? • Există diferenţe de rang între regi? • Trebuie neapărat ca regii să locuiască în palate? • Ce fac regii când sunt en famille? • De ce regii se dau în vânt după absurdităţi? • Regii sunt politicoşi şi când vine vorba despre sex? • Cum se poate agăţa un prinţ moştenitor? Ce ţine regina în poşetă? • Şi alte secrete regale • De ce nu au regii cărţi de credit? • Cum trebuie să moară un rege?
„Odată, la vânătoare, s-a întâmplat ca împăratul Ferdinand I al Austriei, cunoscut în istorie drept «cel Bun», să doboare un vultur, iar când i-a fost adus a rămas extrem de dezamăgit să constate că are un singur cap, de vreme ce pe blazonul familiei sale avea două.” (Alexander von Schonburg)
„Cartea lui Alexander von Schönburg este cât se poate de potrivită să slujească firescului apetit pentru bârfă. Autorul face parte din înalta nobilime – de unde şi forţa şi culoarea descrierilor sale – şi reuşeşte să compună un «tablou de moravuri» al regalităţii spiritual şi inteligent, de la figuri mitice şi biblice, ca regele Arthur şi regele David, până la suveranii mult mediatizaţi ai zilelor noastre, cu treceri subtile de la amuzante nimicuri până la istoria culturii. Şi cine nu ar vrea să afle de ce regii devin «autentici» abia după ce au fost unşi şi de ce Queen Mum «s-a îmbujorat uşor» în prezenţa lui Alexander von Schönburg?” (Ijoma Mangold, Süddeutsche Zeitung)
Prinţul Charles s-a prezentat într-un magazin al lanţului Sainsbury’s însoţit de o duzină de reporteri agreaţi de curte, aleşi cu grijă, şi de două echipe de televiziune şi a început să se plimbe tacticos, în vreme ce cameramanii îşi făceau datoria imortalizându-l cum îşi umple cuminte căruţul cu produse bio indigene. Se purta ca un gospodar cu simţul răspunderii şi totul părea să decurgă potrivit planului. Până a ajuns la casă. Casiera aştepta bucuroasă pe locul ei, aparatele de filmat torceau domol – numai Charles privea neajutorat în jur, jucându-se nervos cu butonii de la manşete. Nu avea nici cea mai mică idee ce aşteptau cu toţii de la el. Aha, plata, i-a trecut prin minte, ca o boare. S-a scotocit în buzunarul drept al pantalonilor, unde a găsit doar o batistă albă, cu monogramă. Consilierul său cel naiv uitase să-l echipeze pentru expediţia în lumea reală cu un element esenţial şi indispensabil: banii. Atunci, unul dintre însoţitori s-a grăbit să-i strecoare în palmă câteva bancnote. Şi scena de la casa de marcat a trebuit să fie repetată.
„– Ţi-ar plăcea să fii înmormântată aici, cândva?
– Am crezut că e rezervat pentru Habsburgi.
– Tocmai!” (Maniera în care Karl von Habsburg i-a cerut mâna lui Francesca Thyssen în cripta imperială (Kapuzinergruft) din Viena)
